In “A theory of justice”John Rawls prezinta dreptatea sub forma a doua
principii : cel al libertatii (dreptul la vot , libertatea culturala si
libertatea de exprimare) , si cel al diferentierii din care reiese ca inegalit??ile
din bunurile sociale ?i economice sunt acceptabile numai dac? promoveaz?
bun?starea membrilor cel mai pu?in avantaja?i ai societatii. Rawls se axeaza pe
teoria contractului social si incearca sa stabileasca puncte de echilibru care
atunci cand sunt acumulate alcatuiesc un sistem civil definit de el ca
„dreptatea ca echitate”. Pentru a ajunge la acest concept de „justice as
fairness” , Rawls aduce un argument prin care explica ca persoanele alfate in
starea naturala iau decizii sub un „val al ignorantei” influentat de pozitia
lor in paturile societatii folosind o tehnica denumita de el „echilibru
reflexiv” . Acesta argumenteaza ca aflati in spatele valului de ignoranta ,
fara a sti care le este propiul loc in societate oamenii se vor integra in
pozitii sociale ?i economice care le maximizeaza perspectivele pentru cazul in
care vor ajunge intr-o situatie materiala precara ,acestia vor promova o
societate de tip welfare.

Un raspuns adresat
lucrarii lui Rawls este dat de catre Robert Nozick in lucrarea „Anarchie, State
and Utopia”, acesta argumenteaza ca doar un stat minimal dedicat impunerii
contractelor sociale si protejarii oamenilor in fata crimelor poate fi
justificat moral. Nozick sugereaza ca „intrebarea de baza a filosofiei
politice” nu se rezuma la cum ar trebui organizat statul ci mai degraba daca ar
trebui ca acesta sa existe , el se apropie in argumentarea sa de interpretarea
lui John Locke in care statul este legitim doar pana in punctul in care asigura
o siguranta mai mare a vietii , libertatii si a propietatii in comparatie cu
viata pre-politica data de catre starea naturala . Rezolutia lui Nozick ne
aduce un stat justificat doar de nevoia de securitate , acesta trebuie sa fie
minimal cu un rol predominant de „supraveghetor” deoarece nu se demonstreaza ca
cetatenii ar beneficia de mai multa siguranta oferita de interventia
guvernamentala extensiva. ” …the state may not use its coercive apparatus for
the purpose of getting some citizens to aid others, or in order to prohibit
activities to people for their own good or protection.” (Nozick Preface p.ix)

We Will Write a Custom Essay Specifically
For You For Only $13.90/page!


order now

Diferentierea dintre
cei doi se centreaza pe legitimitatea redistribuirii de catre stat a resurselor
si dreptatii. In loc de „principiul diferentierii” al lui Rawls , Nozick
propune o teorie a „dreptatii indreptatite” din care reiese ca propietatea
personala fie ea de natura economica sau sociala este justificata doar daca
deriva din achizitii juste sau transferuri voluntare. Spre deosebire de Rawls
nu accepta ideea de free-rideri care merg pe spatele unui stat de tip welfare ,
considera ca propietatea obtinuta prin programe sociale ale caror fonduri
provin din taxarea de catre stat a tuturor nu este justa.

Similaritatile dintre
cele doua argumentari se regasesc inca de la inceput, ambele texte sustin
primatul dreptatii iar Nozick pastreaza mai mult sau mai putin primul principiu
al lui Rawls , acela al libertatii respingand in acelasi timp pe cel al
diferentierii si al sistemului de dreptate ca echitate. In privinta
redistribuirii de catre stat a resurselor ,Nozick pare sa admita ca teoria sa a
„dreptatii indreptatite” nu este destul de suficienta cat sa evite nevoia unui
stat redistributionist , putem spune cu siguranta ca niste posesiuni colective
au fost candva achizitionate printr-un act de cucerire injusta. In incheiere
Nozick considera morala doar ce defineste a fi „rectificare” pusa pe premiza ca
cei aflati in situatii sociale precare se afla cu mare probabilitate acolo din
cauza faptului ca sunt descendenti ai unor victime ale unei cuceriri sau
achizitionari sociale injuste. (Nozick p.152-153, 230-231) Amandoi impartasesc
o viziune asupra filosofiei politice , acea de exercitiu in producerea de
teorii abstracte nebazate pe prezenta dreptatii in insasi natura umana sau
conformitatea acesteia cu realitatea nevoilor unor persoane reale si a unei
societati la fel de reale. Astfel acestia marcheaza succesul unei societati sau
al unui stat dupa cat de mult se apropie legile si procedurile sale de model
decat daca acesta produce efecte morale maximizate. Ambii par sa urmeze
conceptia lui Immanuel Kant „dreptatea
trebuie sa triumfe chiar daca lumea este distrusa de catre ea”.

Din cele doua
argumentari pot spune ca iau in considerare ca fiind mai putin problematica
abordarea lui John Rawls bazat pe faptul ca Nozick nu defineste clar criteriile
prin care efectele unei achizitii injuste pot fi corectate si nici felul in
care cei afectati de achizitionarile sociale injuste pot fi ajutati fara incalcarea
principiului de dreptate indreptatita. 
Mai mult de atat  acesta compara
partea din venituri taxata de catre stat cu un fel de munca fortata, dar nu
explica cum ar putea statul minimal sa asigure societatii un minim siguranta si
de educatie catre toti cetatenii fara aceste taxe  . Din punctul meu de vedere in sistemul propus
de el se pot infiltra cazuri care pot avea un efect de domino in care generatie
dupa generatie cei saraci devin mai saraci fara a putea sa beneficieze de un
start acceptabil pe care sistemul lui Rawls l-ar putea oferi .